În Ghetsimani

Nu există cuvinte care să poată descrie ceea ce s-a întamplat atunci. Cerul de culoare cenuşiu închis, parcă prevestea apropierea unei furtuni. La intrarea în gradină se aflau opt oameni care aşteptau cu încordare pe conducătorul lor ce a plecat impreună cu alţi trei dintre ei ca să se roage, şi zăboveau înăuntru.

Nu prea departe de gradină, unul pe care îl numeau " Domnul " I-a rugat pe ceilalti trei companioni ai Săi să se oprească şi să se roage. Aceşti trei oameni aveau sarcina de a forma o " gardă spirituală " care trebuia să vegheze şi să se roage, în timp ce însusi Domnul, a mers putin mai departe să facă acelaşi lucru.

În acele momente, o bătălie învizibilă şi de o intensitate extraordinară avea loc pe tăram spiritual, şi chiar şi acesti trei ucenici erau coplesiţi de ea; pentru ucenici, acea seară era o seară obisnuită, ca toate celelalte, în care au iesit să facă o plimbare împreună cu Învatatorul lor. Nici prin minte nu le trecea semnificatia şi profunzimea misiunii lor de a veghea şi de a se ruga.

Ei trebuiau să fie treji şi să vegheze în acel ceas tarziu de seară, cand puterile luminii şi ale întunericului s-au adunat ca să dea cea mai crancenă bătălie spirituală din istoria omeniri. Din păcate această gardă spirituală a fost cuprinsă de oboselă şi unul cate unul au adormit.

Domnul Iisus însă a avea să moară pentu tine în acea zi, şi pentru că El a facut-o, moartea nu mai este duşmanul tău. Dragostea perefectă a părăsit gloria cerească, a îmbrăcat chip omenesc, şi S-a adus pe Sine ca jertfă de răscumpărare pentru neamul omenesc. Ţii tu cont de acest lucru? Una dintre poruncile pe care ni le dă Sfanta Scriptură este să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, nu numai pentru ce a facut El pentru noi, ci mai degrabă pentru ceea ce este El.