miercuri, 11 iulie 2007

Câte o zi


Este greu de imaginat o competiţie fără linia de sosire. Cum se va sti dacă a câstigat cineva? La fel de greu de imaginat este un meci de fotbal fără ceas. Cum se va sti oare când meciul este gata? Jucatorii vor continua să joace până când mulţimea se va plictisi şi va pleca acasă.
Ţi-ai putea oare imagina o zi de lucru fără început şi fără sfârşit? Doar lucru şi numai lucru. Slavă Domnului că nu-i aşa.

Singurul lucru care face ca o competiţie să fie interesanta este linia de sosire. Singurul lucru care face ca un meci să fie interesant, este faptul că atunci când reprizele se termină, echipa care a înscris cele mai multe goluri castigă meciul. Ceea ce face ca ziua de lucru sau de studiu să treacă mai usor, este faptul că atunci când ceasul indică o anumită oră poţi merge acasă să te relaxezi, iar dimineaţa urmatoare poţi s-o iei din nou de la capăt.

Dumnezeu este conştient de nevoile omului şi din acest motiv, Dumnezeu cel omniprezent a destinat viaţa să se desfăşoare în fiecare zi , în 24 de ore, cu un început şi un sfârşit.
Dumnezeu a ştiut ceea ce pot face copiii Lui. A ştiut că ei nu vor putea rezista mai mult de-o zi lucrând, o zi de îngrijorari, o zi de bucurii, o zi de responsabilităţi, numai câte o zi, pe rând.

Dumnezeu a stiu că, copiii Săi nu vor putea face fată la o zi mai lunga de 24 de ore, aşa că, cu dragoste a împărţit timpul în ore şi minute, care la rândul lor formează zile.

Dumnezeu ar fi putut să facă o zi de 50 de ore; ar fi putut face ca soarele să rasară o dată la trei ore. Dar Dumnezeu a ştiut ce este mai bine pentru întreaga Lui creaţie.

Fiecare dimineata este un prilej de a aduce laudă Domnului, fiecare zi, este o nouă dovadă a dragostei Lui, o nouă ocazie de a face voia Lui.

Să trăim fiecare zi constienţi că timpul nu este al nostru, ci că ne este dat în administrare, pentru a-l valorifica spre slava lui Dumnezeu.




luni, 9 iulie 2007

În locuri singuratice


De multe ori problemele vieţii ne aduc la marginea disperării. De multe ori spinii şi durerile acestei vieti ne îndeamna la rugaciune. Cand în final în timpul disperării, noi oamenii de extenuăm toate puterile, numai atunci ne îndreptăm privirile în sus pentru a avea parte cu adevărat de puterea divină. Cand totul se prăbuşeşte în jurul nostru şi cand simtit că ne scufundăm, dacă vom căuta din toată inima, Faţa lui Dumnezeu în locuri singuratice, atunci îl vom găsi pe Tatăl şi vom afla ce înseamnă părtăsia adevărată.
De multe ori numai atunci cand cerul vieţii este plin de norii disperării şi ai neajutorării, numai atunci cei mai multi dintre noi întelegem că suntem lipsiţi de ajutor, că suntem despărţiţi de Dumnezeu. Numai atunci cand se pare că prietenii ne-au uitat, cand visele noastre de succes s-au spulberat, numai atunci, mulţi dintre noi işi fac timp să caute faţa lui Dumnezeu. Dar ce-i minunat este că atunci cand căutăm faţa lui Dumnezeu, El deschide inaintea noastră noi orizonturi spirituale, atunci El ni se relevează tot mai mult, astfel încat blestemul se transformă în binecuvantare şi plansetul în bucurie, atunci cand ne unim inimile cu El în locuri singuratice.
Această lecţie a zdrobirii are menirea de a ne îndrepta atenţia spre Dumnezeu, este o lecţie învatată de obicei în timpul de încercare, lecţie care adeseori este uitata în momentele de victorie. Cele mai minunate momente ale vieţii nu sunt întotdeauna experienţe de pe drumul Damascului. Aceste momente sunt înaltimi spirituale, care au rolul de cele mai multe ori de a ne capta atenţia atunci cand nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Locurile singuratice sunt de cele mai multe ori locuri pustii. Locurile singuratice sunt locurile în care Dumnezeu şi omul comunică în mod deosebit.

sâmbătă, 7 iulie 2007

joi, 5 iulie 2007

Tot aşa să luminaţi şi voi


Poate că abia ai auzit Evanghelia. Evanghelia este povestea luptei dramatice care se dă între lumina şi întuneric, între prinţul întunericului Satan, şi Lumina Vie care este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest conflict a fost atat de intens încat însuăi Iisus a trebuit să părăsească cerul, să vină pe pămant şi să ia trup omenesc pentru ca orice faptură care Il acceptă ca Domn şi Mantuitor personal, să vină din intuneric la lumină
Lumina şi intunericul nu pot co-exista. Odată ce lumina işi face prezenta, întunericul începe şi trebuie să dispară!
Biblia ne spune că într-o zi, pe o cruce romană pentru cateva momente se parea că întunericul a biruit lumina. Se părea că întunericul va triumfa pe pămant, iar Lumina va dispărea pentru totdeauna. Dar aşa cum soarele răsare în fiecare dimineată, şi risipeşte întunericul nopţii, tot aşa Fiul lui Dumnezeu: Lumina lumii, s-a ridicat triumfător din mormant, biruind moartea, indicand sfarşitul puterii întunericului. Iisus Hristos, Lumina care a biruit puterea întunericului, s-a dus la Tatăl unde va lumina cerul pentru o vesnicie întreagă. Acolo El a pregătit un loc pentur toti cei care vor să fie cu El în lumina veşniciei.
Dacă Domnul Iisus este şi Mantuitorul tău, atunci porţi cu tine lumina Lui, o lumină pe care însusi Dumnezeu a pus-o în tine!
Lasă dar ca lumina ta să lumineze într-o lume dominată de întueric.
Voi sunteţi lumina lumii. ( Matei 5:13 )


luni, 2 iulie 2007

Omul nu va trai numai cu paine


Ţi s-a întamplat vreodată să fii flămand şi să mergi prietenii la restaurant? Poate că acel restaurant a fost unul dintre acelea în care plătesti un pret fix şi mănanci cat doresti. Dupa ce ai intrat şi ai ocupat un loc la masa, ţi-ai pus in farfurie cat ai putut de mult din fiecare sortiment de mancare. Prea puţin te-a interesat ce zic prieteni tăi văzand ceea ce faci, iar dupa ce ai terminat ai luat un desert cat se poate de substantial. Pe drum spre casă poate că ai zis: n-am să mai mănanc o săptămana intreagă.

Dar ce-i interesant este că a doua zi dimineaţa te opreşti în bucătărie şi zici: oare ce-aş putea să mănanc? Numai cu zece sau unsprezece ore înainte ai mancat pe săturate şi acum din nou iţi este foame... De ce oare trebuie să mănanci din nou dupa ce ai mancat cu aşa o lăcomie în urmă cu numai cateva ore?

Toate acestea se intamplă pentru că poftele firii pămanteşti nu se satură niciodată. Trupul omenesc nu poate să înmagazineze hrana şi plăceri pe care mai tarziu să le elibereze şi să le folosească treptat pe masura ce ai nevoie de ele.

Duhul pe de altă parte este tocmai opusul firii pămanteşti. Duhul este acea parte din om care işi are izvorul în Dumnezeul cel vesnic. Lucrarea Duhului are o valoare vesnică.

Dumnezeu este dragoste şi dragostea lui Dumnezeu, o dată ce a pus stăpanire pe inima omului nu se mai îndepartează de la el. Cuvantul lui Dumnezeu rămane în inima celui ce-l iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi continuă să aducă roade.

Cu alte cuvinte este posibil să mănanci şi niciodata să nu-ţi mai fie foame. Trupul nu poate întelege acestea în termeni fizici. Dacă privim cu atentie la viaţa Domnului Isus pe acest pămant, vedem contrastul între ceea ce este născut din carne şi ceea ce este parte din Dumnezeu.


Drept răspuns Iisus i-a zis: " Este scris: Omnul nu va trăi numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu". ( Matei 4:4 )


Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va mai fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va taşni în viaţa veşnică. ( ioan 4:10 ).

Caci a Ta este puterea

Puterea lui Dumnezeu! Te cutremuri cand te gandeşti la ea. Este mai presus de orice înţelegere. Puterea Lui de creaţie este dincolo de orice imaginaţie. El spune, şi ce spune ia fiinţa. Puterea de a menţine ordine în univers este de asemenea incomprehensibilă. De asemenea puterea Lui Dumnezeu de a transforma nu poate fi cuprinsă de mintea omenească, pentru că numai prin atingerea Lui au fost deschişi ochii orbilor, şi au fost înviate trupurile moarte. Neprihănirea puterii Lui este de asemenea de necuprins. Numai la sunetul glasului Său oamenii se vor cutremura. La apariţia puterii Lui, împaraţiile şi domniile vor dispărea, iar domnitorii şi toate lucrurile de pe faţa pămantului vor pieri. Va veni o zi cand numai la auzul sunetului glasului Său pămantul se va cutremura, soarele se va întuneca, luna îsi va pierde strălucirea, stelele de pe cer vor cădea, iar puterile pămantului vor fi clătinate. În acea zi orice ochi omenesc va putea vedea strălucirea şi neprihănirea puterii Lui, o putere care depăşeşte capacitatea umană de înîelegere.


Dar cu toate acestea, Dumnezeu cel Atotputernic, necreat şi etern, din dragoste pentru om, a ales să-şi trimită singurul Fiu, pe Domnul Iisus Hristos să moară pentru noi. Manifestandu-şi înca o dată puterea, prin invierea lui din morti, absolvind astfel, vina întregii lumi.


Trebuie doar să crezi


Şi să-L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea lui. ( Filipeni 3:10 ).