De multe ori problemele vieţii ne aduc la marginea disperării. De multe ori spinii şi durerile acestei vieti ne îndeamna la rugaciune. Cand în final în timpul disperării, noi oamenii de extenuăm toate puterile, numai atunci ne îndreptăm privirile în sus pentru a avea parte cu adevărat de puterea divină. Cand totul se prăbuşeşte în jurul nostru şi cand simtit că ne scufundăm, dacă vom căuta din toată inima, Faţa lui Dumnezeu în locuri singuratice, atunci îl vom găsi pe Tatăl şi vom afla ce înseamnă părtăsia adevărată.
De multe ori numai atunci cand cerul vieţii este plin de norii disperării şi ai neajutorării, numai atunci cei mai multi dintre noi întelegem că suntem lipsiţi de ajutor, că suntem despărţiţi de Dumnezeu. Numai atunci cand se pare că prietenii ne-au uitat, cand visele noastre de succes s-au spulberat, numai atunci, mulţi dintre noi işi fac timp să caute faţa lui Dumnezeu. Dar ce-i minunat este că atunci cand căutăm faţa lui Dumnezeu, El deschide inaintea noastră noi orizonturi spirituale, atunci El ni se relevează tot mai mult, astfel încat blestemul se transformă în binecuvantare şi plansetul în bucurie, atunci cand ne unim inimile cu El în locuri singuratice.
Această lecţie a zdrobirii are menirea de a ne îndrepta atenţia spre Dumnezeu, este o lecţie învatată de obicei în timpul de încercare, lecţie care adeseori este uitata în momentele de victorie. Cele mai minunate momente ale vieţii nu sunt întotdeauna experienţe de pe drumul Damascului. Aceste momente sunt înaltimi spirituale, care au rolul de cele mai multe ori de a ne capta atenţia atunci cand nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Locurile singuratice sunt de cele mai multe ori locuri pustii. Locurile singuratice sunt locurile în care Dumnezeu şi omul comunică în mod deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu