Modul de a respira

Noii prizonieri veniţi în închisoare ne întrebau: Cum să rezistăm torturii?
Printre alte sfaturi le spuneam: respiraţi adânc, ritmic
Pavel scrie: “să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” aceasta înseamna un mod de a respira.
Viaţa omenirii a început atunci când Dumnezeu a suflat duhul vieţii peste Adam.În ce ritm şi-n ce fel o fi suflat Dumnezeu? Biblia vorbeşte despre mai multe feluri de respiraţie: păcătosul este comparat cu o măgăriţa sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii. Şi Ieremia vorbeşte despre bărbati ca despre niste cai bine hrăniţi, care nechează după nevasta aproapelui său. Persecutorul Saul din Tars este descries ca suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. Isus însuşi avea o respiraţie aparte.
El a suflat peste ucenicii Săi şi ei au primit Duhul Sfânt.
Preoţii ortodocşi mai sulfă înca asupra oamenilor ca parte a ritualului baptismal. Oare ce fel respiraţi voi? Suflaţi mânie? Poftă? Sau aveţi o suflare linistită, maiestuoasă, senină, aceea a omului care nu are nici un ataşament sau repulsie fată de lume şi care nu este tulburat de ea. O astfel de respiraţie trebuie să practicăm. Exerciţiile yoga pot fi folositoare dar nu rezolvă problemele.poţi practica yoga dimineaţa şi să nechezi sau să sufli mânie după-amiaza. Trebuie să practicăm respiraţia spre slava lui Dumnezeu, în momentele celor mai mari ispite. Când alţii strigă la voi sau vă torturează, când sunteţi în pericol sau chemaţi spre păcat, liniştiţi-vă şi începeţi să respiraţi într-un mod sfânt, adânc, uniform, ritmic, aceasta vă va ajuta să fiţi victorioşi. Limbajul Bibliei ne învată să fim atenţi la modul nostru de a respira. În ebraica, chetsar af, respiraţie tăiată, este expresia pentru nerăbdător.Ereh avaim, respiraţie îndelungată înseamnă răbdător, senin.
stările sufletelor noastre sunt conectate cu respiraţia. Când respirăm profound, timp de 10 minute, în ritm egal, gândim tot timpul: acum inspir, acum expir Atunci mânia devine imposibilă. Cineva care doreste să devină mânios respiră în sens opus procedeului natural.
Faceţi totul spre slava lui Dumnezeu! Chiar felul în care respiraţi este cunoscut de Cel Atotputernic. Copacii respiră rar, trăiesc mult. Insectele, dimpotrivă.

Un ostas...

Într-o zi ....am auzit zanganitul armelor venind de departe...si mi-am zis in inima mea ca undeva se va da o lupta....o lupta crancena in care multi vor cadea..... mi-as fi dorit sa fiu acolo sa-i vad pe acei oameni care lupta asa inversunati pentru un anumit scop pe care nu-l cunosteam.... apoi.... intr-o zi am intalnit un ostas....zdrentuit de lupta, si totusi plin de bucuria unei biruinti.... il priveam cu atâta respect ºi mi se pãrea fantastic ceea ce fãcea el.....pentru o cauzã necunoscuta..... el privindu-ma ....mi-a aratat o cruce.....o cruce unde intre cer si pamant atarna un om.... de ce o cruce? putea sa-mi arate o sabie, un scut.... si m-am apropiat de acel loc.....al durerii..... am privit omul acela care murea.... si am inteles ca nici o arma nu e mai tare ca acea cruce....acea cruce unde Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit.... fiecare picatura de sange care curgea ma facea mai pura, mai libera..... fiecare pacat trecuse asupra Lui... si atunci mi-am dorit sa devin si eu un ostas al crucii.... o luptatoare .... o faptura noua.... acum sunt gata sã lupt pentru El.... desi trebuie sa renunt la multe .... sunt gata s-o fac.... desi exista reguli care trebuie respectate..... sunt gata sa accept..... desi va trebui sa muncesc mult ca sa ajung cum va voi El.... merita efortul.....
Azi.... cand aud zanganitul armelor .... nu mai sunt departe... am hotarat sa lupt pana la moarte pentru El.... si sa salvez cat voi putea din fratii mei... o fac pentru El, El m-a condus pe drumul crucii.... si orice biruinta e în Numele Lui!

Elena Petrovan

Câte o zi

Este greu de imaginat o competiţie fără linia de sosire. Cum se va sti dacă a câstigat cineva? La fel de greu de imaginat este un meci de fotbal fără ceas. Cum se va sti oare când meciul este gata? Jucatorii vor continua să joace până când mulţimea se va plictisi şi va pleca acasă.
Ţi-ai putea oare imagina o zi de lucru fără început şi fără sfârşit? Doar lucru şi numai lucru. Slavă Domnului că nu-i aşa.

Singurul lucru care face ca o competiţie să fie interesanta este linia de sosire. Singurul lucru care face ca un meci să fie interesant, este faptul că atunci când reprizele se termină, echipa care a înscris cele mai multe goluri castigă meciul. Ceea ce face ca ziua de lucru sau de studiu să treacă mai usor, este faptul că atunci când ceasul indică o anumită oră poţi merge acasă să te relaxezi, iar dimineaţa urmatoare poţi s-o iei din nou de la capăt.

Dumnezeu este conştient de nevoile omului şi din acest motiv, Dumnezeu cel omniprezent a destinat viaţa să se desfăşoare în fiecare zi , în 24 de ore, cu un început şi un sfârşit.
Dumnezeu a ştiut ceea ce pot face copiii Lui. A ştiut că ei nu vor putea rezista mai mult de-o zi lucrând, o zi de îngrijorari, o zi de bucurii, o zi de responsabilităţi, numai câte o zi, pe rând.

Dumnezeu a stiu că, copiii Săi nu vor putea face fată la o zi mai lunga de 24 de ore, aşa că, cu dragoste a împărţit timpul în ore şi minute, care la rândul lor formează zile.

Dumnezeu ar fi putut să facă o zi de 50 de ore; ar fi putut face ca soarele să rasară o dată la trei ore. Dar Dumnezeu a ştiut ce este mai bine pentru întreaga Lui creaţie.

Fiecare dimineata este un prilej de a aduce laudă Domnului, fiecare zi, este o nouă dovadă a dragostei Lui, o nouă ocazie de a face voia Lui.

Să trăim fiecare zi constienţi că timpul nu este al nostru, ci că ne este dat în administrare, pentru a-l valorifica spre slava lui Dumnezeu.

În locuri singuratice

De multe ori problemele vieţii ne aduc la marginea disperării. De multe ori spinii şi durerile acestei vieti ne îndeamna la rugaciune. Cand în final în timpul disperării, noi oamenii de extenuăm toate puterile, numai atunci ne îndreptăm privirile în sus pentru a avea parte cu adevărat de puterea divină. Cand totul se prăbuşeşte în jurul nostru şi cand simtit că ne scufundăm, dacă vom căuta din toată inima, Faţa lui Dumnezeu în locuri singuratice, atunci îl vom găsi pe Tatăl şi vom afla ce înseamnă părtăsia adevărată.

De multe ori numai atunci cand cerul vieţii este plin de norii disperării şi ai neajutorării, numai atunci cei mai multi dintre noi întelegem că suntem lipsiţi de ajutor, că suntem despărţiţi de Dumnezeu. Numai atunci cand se pare că prietenii ne-au uitat, cand visele noastre de succes s-au spulberat, numai atunci, mulţi dintre noi işi fac timp să caute faţa lui Dumnezeu. Dar ce-i minunat este că atunci cand căutăm faţa lui Dumnezeu, El deschide inaintea noastră noi orizonturi spirituale, atunci El ni se relevează tot mai mult, astfel încat blestemul se transformă în binecuvantare şi plansetul în bucurie, atunci cand ne unim inimile cu El în locuri singuratice.

Această lecţie a zdrobirii are menirea de a ne îndrepta atenţia spre Dumnezeu, este o lecţie învatată de obicei în timpul de încercare, lecţie care adeseori este uitata în momentele de victorie. Cele mai minunate momente ale vieţii nu sunt întotdeauna experienţe de pe drumul Damascului. Aceste momente sunt înaltimi spirituale, care au rolul de cele mai multe ori de a ne capta atenţia atunci cand nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Locurile singuratice sunt de cele mai multe ori locuri pustii. Locurile singuratice sunt locurile în care Dumnezeu şi omul comunică în mod deosebit.

Jesus picture..

Tot aşa să luminaţi şi voi

Poate că abia ai auzit Evanghelia. Evanghelia este povestea luptei dramatice care se dă între lumina şi întuneric, între prinţul întunericului Satan, şi Lumina Vie care este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest conflict a fost atat de intens încat însuăi Iisus a trebuit să părăsească cerul, să vină pe pămant şi să ia trup omenesc pentru ca orice faptură care Il acceptă ca Domn şi Mantuitor personal, să vină din intuneric la lumină

Lumina şi intunericul nu pot co-exista. Odată ce lumina işi face prezenta, întunericul începe şi trebuie să dispară!

Biblia ne spune că într-o zi, pe o cruce romană pentru cateva momente se parea că întunericul a biruit lumina. Se părea că întunericul va triumfa pe pămant, iar Lumina va dispărea pentru totdeauna. Dar aşa cum soarele răsare în fiecare dimineată, şi risipeşte întunericul nopţii, tot aşa Fiul lui Dumnezeu: Lumina lumii, s-a ridicat triumfător din mormant, biruind moartea, indicand sfarşitul puterii întunericului. Iisus Hristos, Lumina care a biruit puterea întunericului, s-a dus la Tatăl unde va lumina cerul pentru o vesnicie întreagă. Acolo El a pregătit un loc pentur toti cei care vor să fie cu El în lumina veşniciei.

Dacă Domnul Iisus este şi Mantuitorul tău, atunci porţi cu tine lumina Lui, o lumină pe care însusi Dumnezeu a pus-o în tine!

Lasă dar ca lumina ta să lumineze într-o lume dominată de întueric.

Voi sunteţi lumina lumii. ( Matei 5:13 )

Omul nu va trai numai cu paine

Ţi s-a întamplat vreodată să fii flămand şi să mergi prietenii la restaurant? Poate că acel restaurant a fost unul dintre acelea în care plătesti un pret fix şi mănanci cat doresti. Dupa ce ai intrat şi ai ocupat un loc la masa, ţi-ai pus in farfurie cat ai putut de mult din fiecare sortiment de mancare. Prea puţin te-a interesat ce zic prieteni tăi văzand ceea ce faci, iar dupa ce ai terminat ai luat un desert cat se poate de substantial. Pe drum spre casă poate că ai zis: n-am să mai mănanc o săptămana intreagă.

Dar ce-i interesant este că a doua zi dimineaţa te opreşti în bucătărie şi zici: oare ce-aş putea să mănanc? Numai cu zece sau unsprezece ore înainte ai mancat pe săturate şi acum din nou iţi este foame... De ce oare trebuie să mănanci din nou dupa ce ai mancat cu aşa o lăcomie în urmă cu numai cateva ore?

Toate acestea se intamplă pentru că poftele firii pămanteşti nu se satură niciodată. Trupul omenesc nu poate să înmagazineze hrana şi plăceri pe care mai tarziu să le elibereze şi să le folosească treptat pe masura ce ai nevoie de ele.

Duhul pe de altă parte este tocmai opusul firii pămanteşti. Duhul este acea parte din om care işi are izvorul în Dumnezeul cel vesnic. Lucrarea Duhului are o valoare vesnică.

Dumnezeu este dragoste şi dragostea lui Dumnezeu, o dată ce a pus stăpanire pe inima omului nu se mai îndepartează de la el. Cuvantul lui Dumnezeu rămane în inima celui ce-l iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi continuă să aducă roade.

Cu alte cuvinte este posibil să mănanci şi niciodata să nu-ţi mai fie foame. Trupul nu poate întelege acestea în termeni fizici. Dacă privim cu atentie la viaţa Domnului Isus pe acest pămant, vedem contrastul între ceea ce este născut din carne şi ceea ce este parte din Dumnezeu.

Drept răspuns Iisus i-a zis: " Este scris: Omnul nu va trăi numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu". ( Matei 4:4 )

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va mai fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va taşni în viaţa veşnică. ( ioan 4:10 ).

Caci a Ta este puterea

Puterea lui Dumnezeu! Te cutremuri cand te gandeşti la ea. Este mai presus de orice înţelegere. Puterea Lui de creaţie este dincolo de orice imaginaţie. El spune, şi ce spune ia fiinţa. Puterea de a menţine ordine în univers este de asemenea incomprehensibilă. De asemenea puterea Lui Dumnezeu de a transforma nu poate fi cuprinsă de mintea omenească, pentru că numai prin atingerea Lui au fost deschişi ochii orbilor, şi au fost înviate trupurile moarte. Neprihănirea puterii Lui este de asemenea de necuprins. Numai la sunetul glasului Său oamenii se vor cutremura. La apariţia puterii Lui, împaraţiile şi domniile vor dispărea, iar domnitorii şi toate lucrurile de pe faţa pămantului vor pieri. Va veni o zi cand numai la auzul sunetului glasului Său pămantul se va cutremura, soarele se va întuneca, luna îsi va pierde strălucirea, stelele de pe cer vor cădea, iar puterile pămantului vor fi clătinate. În acea zi orice ochi omenesc va putea vedea strălucirea şi neprihănirea puterii Lui, o putere care depăşeşte capacitatea umană de înîelegere.

Dar cu toate acestea, Dumnezeu cel Atotputernic, necreat şi etern, din dragoste pentru om, a ales să-şi trimită singurul Fiu, pe Domnul Iisus Hristos să moară pentru noi. Manifestandu-şi înca o dată puterea, prin invierea lui din morti, absolvind astfel, vina întregii lumi.

Trebuie doar să crezi

Şi să-L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea lui. ( Filipeni 3:10 ).

Cum poţi sa iei cel mai pur aur care se găseşte în lume, să-l topeşti si apoi să determini care parte din el este cea mai bună?

Cum poţi să iei cel mai minunat diamant care a fost găsit vreodată în mine şi să-l şlefuieşti într-o forma perfectă?

Specialiştii în astfel de lucruri ar avea păreri diferite, astfel încat este destul de greu de standardizat doar o singură metodă.

Tot asa este si în cazul Scripturii; există pericolul şi tendinţa de a lua o parte din Scriptură şi de a afirma despre ea că este cea mai importantă parte a Bibliei. În cazul Scripturii, problema este mult mai complicată, pentru că:

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să inveţe, să mustre, să îndrepte, să dea întelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvarsit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună."

Altfel spus, fiecare cuvant, fiecare silabă din Cuvantul lui Dumnezeu care a fost pusă vreodată pe hartie, poartă simbolul perfect al mainii lui Dumnezeu care a fost destinat să echipeze pe cei sfinţi să se apropie mai mult in asemanare cu El.

Întreaga Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi în felul acesta dovedeste că fiecare parte este de o importantă egală pentru noi. Dar totuşi, cateodată pentru noi, se pare că anumite versete au o importantă universală esentială pentru obţinerea vieţii veşnice. Poţi să ajungi în cer şi fără să citeşti vreodată genealogiile Bibliei. Poţi să ajungi în cer şi fără să cunoşti întamplarea lui Daniel în groapa cu lei. Poţi să ajungi în cer fără să cunoşti ceva din cartea Apocalipsei.

Dar totusi există cel puţin un pasaj în Scriptură care desparte mesajul creştin de celelalte religii incompatibile. Există cel putin o porţiune din Cuvantul lui Dumnezeu care defineşte planul Său pentru răscumpararea omului din robia păcatului. Şi dacă numai acel Cuvant al lui Dumnezeu ar exista în intreaga Scriptură chiar şi atunci întreaga lume ar putea să cunoască realitatea iertarii şi răscumpărării lui Dumnezeu.

"Isus i-a raspuns: Adevărat, adevărat iţi spun că dacă nu se naste cineva din apă şi din duh nu poate vedea Imparaţia lui Dumnezeu...

... nu te mira ca ti-am zis: Trebuie să te nasti din nou "

Ioan 3:5,7 ( 3:1-13 ).

Baraba - Costache Ioanid

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cind in largul lumii cutreerai semet
pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
cind floarea tineretii isi scutura podoaba?
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine,
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba...

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna.
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar.
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna,
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar.

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie.
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie,
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba...

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani.
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani.

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte
va fi... cind suferinta nu va cunoaste graba...
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!

Ei au lăsat totul

Era o linişte deplină. Numai soarele mare şi purpuriu, cobora încet spre asfinţit, reflectandu-şi razele în oglinda mării în timp ce valuri mici se izbeau leneş pe tărmuri. Undeva pe malul mării, legată de stancă stătea ancorată o corabie pescărească. La unul din capetele ei era atarnat un năvod uzat şi învechit de timp, plin de găuri care dădea de înteles că odată, candva, a ridicat o canitate mare de peşte, mai mare decat capacitatea ei.
Corabia stătea in aşteptare de cateva săptămani de zile. Părea să fie abandonată în grabă, desi la o privire mai atentă nu puteai găsi nimic la ea. Ce păcat că corabia aceasta nu poate vorbi! Cu sigurantă că ar avea multe să ne spună, despe nopţi fără sfarşit petrecute pe mare, despre ore lungi şi plictisitoare petrecute in aşteptare pană cand vreun peşte să treacă prin apropiere.
Dar cred că cea mai importantă întamplare pe care ne-ar putea-o spune, ar fi fost despre ce s-a întamplat în cea mai importantă zi din existenta ei. Ziua în care Domnul Iisus s-a folosit de corabie pentru a vorbi mulţimilor, iar mai tarziu cand Domnul s-a folosit de corabie pentru a demonstra adevărata artă a pescuitului.
Desigur corabia nu poate vorbi, iar dacă ar putea-o face, ne-ar spune despre o zi în care toţi cei ce se aflau la bordul ei, au plecat in grabă lăsand totul asa cum am văzut mai înainte.
Corabia nu poate vorbi, dar Biblia ne vorbeste: Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers dupa El.( Luca 5:11 )

În Ghetsimani

Nu există cuvinte care să poată descrie ceea ce s-a întamplat atunci. Cerul de culoare cenuşiu închis, parcă prevestea apropierea unei furtuni. La intrarea în gradină se aflau opt oameni care aşteptau cu încordare pe conducătorul lor ce a plecat impreună cu alţi trei dintre ei ca să se roage, şi zăboveau înăuntru.

Nu prea departe de gradină, unul pe care îl numeau " Domnul " I-a rugat pe ceilalti trei companioni ai Săi să se oprească şi să se roage. Aceşti trei oameni aveau sarcina de a forma o " gardă spirituală " care trebuia să vegheze şi să se roage, în timp ce însusi Domnul, a mers putin mai departe să facă acelaşi lucru.

În acele momente, o bătălie învizibilă şi de o intensitate extraordinară avea loc pe tăram spiritual, şi chiar şi acesti trei ucenici erau coplesiţi de ea; pentru ucenici, acea seară era o seară obisnuită, ca toate celelalte, în care au iesit să facă o plimbare împreună cu Învatatorul lor. Nici prin minte nu le trecea semnificatia şi profunzimea misiunii lor de a veghea şi de a se ruga.

Ei trebuiau să fie treji şi să vegheze în acel ceas tarziu de seară, cand puterile luminii şi ale întunericului s-au adunat ca să dea cea mai crancenă bătălie spirituală din istoria omeniri. Din păcate această gardă spirituală a fost cuprinsă de oboselă şi unul cate unul au adormit.

Domnul Iisus însă a avea să moară pentu tine în acea zi, şi pentru că El a facut-o, moartea nu mai este duşmanul tău. Dragostea perefectă a părăsit gloria cerească, a îmbrăcat chip omenesc, şi S-a adus pe Sine ca jertfă de răscumpărare pentru neamul omenesc. Ţii tu cont de acest lucru? Una dintre poruncile pe care ni le dă Sfanta Scriptură este să aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, nu numai pentru ce a facut El pentru noi, ci mai degrabă pentru ceea ce este El.