Un ostas...

Într-o zi ....am auzit zanganitul armelor venind de departe...si mi-am zis in inima mea ca undeva se va da o lupta....o lupta crancena in care multi vor cadea..... mi-as fi dorit sa fiu acolo sa-i vad pe acei oameni care lupta asa inversunati pentru un anumit scop pe care nu-l cunosteam.... apoi.... intr-o zi am intalnit un ostas....zdrentuit de lupta, si totusi plin de bucuria unei biruinti.... il priveam cu atâta respect ºi mi se pãrea fantastic ceea ce fãcea el.....pentru o cauzã necunoscuta..... el privindu-ma ....mi-a aratat o cruce.....o cruce unde intre cer si pamant atarna un om.... de ce o cruce? putea sa-mi arate o sabie, un scut.... si m-am apropiat de acel loc.....al durerii..... am privit omul acela care murea.... si am inteles ca nici o arma nu e mai tare ca acea cruce....acea cruce unde Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit.... fiecare picatura de sange care curgea ma facea mai pura, mai libera..... fiecare pacat trecuse asupra Lui... si atunci mi-am dorit sa devin si eu un ostas al crucii.... o luptatoare .... o faptura noua.... acum sunt gata sã lupt pentru El.... desi trebuie sa renunt la multe .... sunt gata s-o fac.... desi exista reguli care trebuie respectate..... sunt gata sa accept..... desi va trebui sa muncesc mult ca sa ajung cum va voi El.... merita efortul.....
Azi.... cand aud zanganitul armelor .... nu mai sunt departe... am hotarat sa lupt pana la moarte pentru El.... si sa salvez cat voi putea din fratii mei... o fac pentru El, El m-a condus pe drumul crucii.... si orice biruinta e în Numele Lui!

Elena Petrovan