miercuri, 27 iunie 2007

Ei au lăsat totul


Era o linişte deplină. Numai soarele mare şi purpuriu, cobora încet spre asfinţit, reflectandu-şi razele în oglinda mării în timp ce valuri mici se izbeau leneş pe tărmuri. Undeva pe malul mării, legată de stancă stătea ancorată o corabie pescărească. La unul din capetele ei era atarnat un năvod uzat şi învechit de timp, plin de găuri care dădea de înteles că odată, candva, a ridicat o canitate mare de peşte, mai mare decat capacitatea ei.
Corabia stătea in aşteptare de cateva săptămani de zile. Părea să fie abandonată în grabă, desi la o privire mai atentă nu puteai găsi nimic la ea. Ce păcat că corabia aceasta nu poate vorbi! Cu sigurantă că ar avea multe să ne spună, despe nopţi fără sfarşit petrecute pe mare, despre ore lungi şi plictisitoare petrecute in aşteptare pană cand vreun peşte să treacă prin apropiere.
Dar cred că cea mai importantă întamplare pe care ne-ar putea-o spune, ar fi fost despre ce s-a întamplat în cea mai importantă zi din existenta ei. Ziua în care Domnul Iisus s-a folosit de corabie pentru a vorbi mulţimilor, iar mai tarziu cand Domnul s-a folosit de corabie pentru a demonstra adevărata artă a pescuitului.
Desigur corabia nu poate vorbi, iar dacă ar putea-o face, ne-ar spune despre o zi în care toţi cei ce se aflau la bordul ei, au plecat in grabă lăsand totul asa cum am văzut mai înainte.
Corabia nu poate vorbi, dar Biblia ne vorbeste: Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers dupa El.( Luca 5:11 )

Niciun comentariu: